Ecouri în piatră: descifrarea moștenirii Columnei lui Traian

A fost ziua inaugurării, 12 mai 113 E.C. (gândește-te, acum aproape 2000 de ani!) – iar împăratul Traian era vedeta unui nou monument gigantic din Roma. Aceasta nu era doar o statuie obișnuită; era o coloană spiralată de 39 de metri, acoperită cu scene sculptate ale războaielor sale victorioase în Dacia (România de astăzi). În urma a două campanii palpitante (101–102 și 105–106 E.C.), Traian îl înfrânsese pe regele dac Decebal și jefuisese aurul Daciei, iar acum voia ca toată lumea să-și amintească acest lucru. Gândește-te la Coloană ca la versiunea Romei antice a unui afiș de film de mare succes – sau ca la o bandă desenată extrem de lungă care se înalță spre cer.

Coloana lui Traian spune o poveste despre război, minunăție și strălucire politică. Dar de ce să îți sculptezi o poveste mișcătoare în marmură în loc să scrii, de exemplu, o carte de istorie? Ei bine, pentru romani, aceasta era propagandă cu stil: o modalitate de a se lăuda cu victoriile și de a le înregistra pentru posteritate. Senatul și Poporul Romei au lăsat chiar o inscripție modestă pe soclul coloanei – SPQR („Senatul și Poporul Romei”) dedicată împăratului Traian – care, practic, spune că a fost ridicată „pentru a arăta ce înălțime mare [acest] munte și [acest] loc au atins prin asemenea mari lucrări”. (Cu alte cuvinte: „Uite, cât de înaltă și grandioasă am construit această minunăție!”).

Capitolul 1: Marea idee a Romei într-o mică tabletă de ceară

Lumea în anul 113 E.C.

Imaginează-ți Roma antică ca un oraș uriaș și extrem de aglomerat, în inima unui imperiu. Împărații construiau temple grandioase, piețe publice (foruri), băi și monumente. Traian (care a domnit între 98–117 E.C.) a fost unul dintre cei mai iubiți împărați – un fel de erou favorit al tuturor. S-a născut departe de Roma (în Hispania, ceea ce este acum Spania) și a servit cu curaj ca general. Sub conducerea lui, imperiul s-a extins mai mult ca niciodată, în special după cucerirea Daciei.

• Mândria romană: Traian era renumit pentru că era bun cu soldații săi și sever cu dușmanii. Senatul îl adora; chiar i-a gravat toate titlurile complete pe monumente. (Printre titlurile sale se numărau „Germanicus”, după ce înfruntase germanii, și „Dacicus”, după ce înfruntase Dacia.)
• De ce Dacia? Dacii (la nord de fluviul Dunărea, în actuala Românie) aveau mine de aur și provocau probleme la granițele Romei. Ei bătuseră o armată romană în trecut. Traian avea nevoie de resurse și de glorie, așa că Dacia se afla pe lista sa. Unii istorici cred că a atacat Dacia pentru a-și dovedi abilitatea ca împărat (deoarece fusese adoptat de Nerva și voia să arate că este un mare lider), iar alții spun că a fost atras de aurul Daciei pentru a finanța mari proiecte de construcție la Roma. Probabil amândouă!

Capitolul 2: Cunoaște-l pe împăratul Traian și pe regele Decebal

Împăratul și regele „barbar”

Traian – născut Marcus Ulpius Traianus – era ca o vedetă a Romei: înalt, puternic, mereu drept. Îi plăceau sporturile, construirea lucrurilor (a construit drumuri, poduri și piețe) și câștigarea bătăliilor. Romanii îl numeau chiar „Optimus Princeps” (Cel Mai Bun Conducător/Lider). A fost adoptat oficial de Împăratul Nerva în anul 97 E.C., devenind astfel Cezar și apoi Împărat când Nerva a murit. Până în anul 101, Traian și-a îndreptat atenția către nord.
Decebal – regele dac – era isteț și curajos. (Dacii îl numeau uneori și prin alte denumiri, cum ar fi Diurpaneus.) Spre deosebire de Roma, Dacia nu avea orașe mari sau senat; aveau triburi conduse de regi fioroși. Decebalus negociase anterior cu Roma (chiar luând mită uriașă pe vremea lui Domițian), dar Traian îl suspecta că ascunde forturi și arme. Se împotrivea să cedeze teritoriu. Așadar, discuțiile civile au fost excluse; războiul a început!

Coliziune politică și culturală

• Pentru Roma: Cucerirea Daciei însemna mai mult teritoriu, aur, argint și tribut. Au obținut o provincie uriașă și dreptul de a se lăuda. A meritat cu adevărat: scriitori contemporani se lăudau cu tezaurele (unii spun că erau 500.000 de livre de aur!) aduse în Roma.
• Pentru Dacia: Pierderea însemna sfârșitul regatului și al libertății lor. Dacia era cunoscută de romani pentru războinicii săi (gândiți-vă la „Războinicii Lup” – dacii foloseau un stindard în formă de dragon, numit draco). Pentru daci, coloana de la Roma ar fi putut părea un trofeu monstruos în teritoriul inamic. Dar pentru meșteșugarii care au realizat-o, era o expunere mândră a puterii romane.

Capitolul 3: Primul Război Dacic (101–102 E.C.) – Haosul din tabăra de antrenament.

Scânteia și asediul

În anul 101 E.C., Imperiul Roman era ca o hoardă de pisici calme – iar Traian era ierbicica pentru pisici! A lansat primul război dacic deoarece Decebal întărea granițele și chiar asedia forturi romane de-a lungul Dunării. Traian a traversat râul (pe bărci instabile sau pe un pod de lemn pe care l-a construit) în teritoriul sălbatic al Daciei cu zeci de mii de legionari.

Scriitorii romani povestesc despre mai multe bătălii importante în pădurile și munții Daciei. O luptă celebră a avut loc la Pasul Tapae (o vale îngustă): dacii, călare și purtând coifuri înfricoșătoare în formă de lup, au atacat romanii. Lupta a fost brutală, cu săgeți și săbii zburând prin aer.

La final, disciplina lui Traian a avut câștig de cauză. După câteva bătălii crâncene, Decebalus a trimis soli la Senatul roman (aceștia și-au depus chiar și armele în semn de supunere) pentru a cere pace. Văzând aceasta, Roma a acceptat o „pace” în anul 102 C.E.: Dacia a fost nevoită să cedeze teritorii și să distrugă unele fortificații.

Urmările – Întorsături și Tratate

Deși părea o victorie pentru Roma, termenii tratatului erau destul de blânzi cu Decebal. De fapt, Traian ar fi putut să-și fi spus „Hmm, oare am fost prea blânzi cu el?” – și poate că și Dacia a simțit la fel. Decebal și-a păstrat unele apărări, iar Roma chiar îi plătea subvenții (bani) pentru a menține pacea... bani pe care îi folosea pentru a-și reconstrui puterea. Istoricii cred că Traian a bănuit acest lucru și a început să se pregătească pentru runda a doua.

Puncte cheie:

• Ce a funcționat pentru Roma: Disciplina (legionarii luptau în formații strânse) și tacticile (romanii construiau forturi în fiecare noapte, puneau țepe în râuri pentru a bloca cavaleria etc.). De asemenea, aveau ingineri care construiau un drum de 19,3 kilometri de-a lungul stâncilor Porților de Fier ale Dunării!
• Ce a mers prost: Prea multă încredere în sine? Romanii au fost prinși într-o ambuscadă la Tapae și au suferit pierderi grele. Terenul îi favoriza pe daci (păduri, munți). De asemenea, o întorsătură surprinzătoare: Decebal a încercat să angajeze mercenari străini (inclusiv un dezertor maur din Africa de Nord) pentru a-l asasina pe Traian în tabără. Datorită străjerilor romani, complotul a fost descoperit și dejucat. Imaginați-vă tensiunea din tabere, când toți se întrebau dacă nu cumva cineva care pare a fi un maur e, de fapt, un asasin sub acoperire!

Capitolul 4: Al Doilea Război Dacic (105–106 C.E.) – Sfârșitul jocului pentru Dacia

Când pacea s-a rupt (din nou!)

Până în anul 105 C.E., Decebal revenise la vechile sale tertipuri: reconstruia forturi, se înarma din nou și încălca tratatul. Senatul roman a declarat din nou Dacia ca fiind dușman, așa că Traian nu a avut de ales și a pornit din nou spre nord. Însă de data aceasta era hotărât: cucerire totală.

Traian a plănuit un atac din două direcții. Una dintre cele mai impresionante povești este că i-a ordonat lui Apollodor (inginerul său principal) să construiască un pod uriaș de lemn peste Dunăre – lung de aproape 400 de metri (2.200 de picioare!) – în doar câteva luni! Acest lucru le-a permis trupelor și cailor romani să pătrundă direct în Dacia, fără întârziere. (Imaginează-ți un șir de legionari mărșăluind „peste râu” pe o cale uriașă din trunchiuri de lemn flotante – e ca și cum ingineria antică s-ar întâlni cu Mario Kart.)

Marele Asediu și Evadarea

Climaxul a fost asediul Sarmizegetusei, capitala Daciei ascunsă în munții Transilvaniei. Romanii au înconjurat-o și au tăiat aprovizionarea. Au avut loc scene de luptă furioasă: prăstiași romani și arcași luptând împotriva stâncilor dacice, lupi urlând undeva, pământ ridicându-se în aer.

Într-o scenă faimoasă (și în istorie), regele Decebal a încercat o evadare pe ascuns. Conform legendei, el s-a ascuns într-o armură metalică goală pentru a ieși din oraș, dar un fost sclav loial l-a ajuns din urmă și l-a ucis (unii spun că Decebalus s-a sinucis cu otravă). Oricum, războiul dac a luat sfârșit efectiv când regele lor a murit și capitala lor a căzut.

Sursele romane (și chiar scenele sculptate care au supraviețuit) arată victoria romană la o scară mare. Cassius Dio menționează că, înainte de lupta finală, Decebal a cerut din nou să cedeze teritorii – încă sperând la milă – dar Traian a refuzat să dea înapoi ceva. Nu vor mai exista tratate de pace; Dacia era acum noua provincie a Romei.

Capitolul 5: Proiectarea și Ridicarea Columnei

Genialul arhitect

Până în anul 106 C.E., Dacia era cucerită – deci ce urma? Împăratul Traian dorea un monument impresionant chiar în Roma. Sarcina i-a fost încredințată lui Apollodor din Damasc, un arhitect și inginer genial (și ușor excentric). Lucrase pentru Traian și anterior, la orașe și poduri. Apollodor a luat un sul lung de hârtie (sau poate pergament!) și a desfășurat marele plan: o coloană impunătoare înfășurată într-o friză narativă figurativă – ceva cum nu mai văzuse nimeni până atunci.

Olimpiadele construcțiilor

Construirea Columnei a fost un proiect epocal. Marmura provinea din Alpii Apuani (lângă Carrara) – aceleași cariere faimoase care au furnizat marmura pentru statuia lui David în mileniul următor. Blocuri uriașe, de formă cilindrică (unele cântărind până la 40 de tone!) au fost transportate pe o distanță de 320 de kilometri, pe cale terestră și maritimă, până la Roma. Conform Museo Galileo, asamblarea acesteia a implicat:

1. Cariera și transportul: Marmura era tăiată, apoi încărcată pe căruțe sau pe sănii trase de boi, transportată pe drumuri până la portul Luni, de unde era dusă cu barca pe Marea Ligurică și Marea Tireniană și, în final, urca pe râul Tibru până la Roma.
2. Sculptura: Pe șantier sau în ateliere, meșteșugarii tăiau fiecare placă de marmură cu o secvență din poveste – scene cu nave, soldați, bătălii, chiar și corpuri medicale în acțiune.
3. Ridicarea: Ridicarea columnei a fost o realizare inginerească impresionantă. Legendele spun că au construit macarale, turnuri din lemn și roți de muncă (imaginează-ți roți uriașe de hamster împinse de muncitori) pentru a ridica și roti blocurile de marmură.

Chiar și inginerii moderni sunt uimiți. Museo Galileo menționează că aceasta a fost „o lucrare de o complexitate fără precedent”. Cu alte cuvinte: chiar și astăzi, experții spun: „CUM?”

Statuia de pe Vârf

Când a fost inaugurat în 113 E.C., Columna lui Traian era încununată de o statuie din bronz înaltă de 4,5 metri a lui Traian însuși (în armură, salutând). Astfel, încorona spirala narativă. (Mai târziu, în jurul anilor 1500 E.C., aceasta a fost înlocuită cu o statuie a Sfântului Petru, de către Papa Sixtus al V-lea.)

Capitolul 6: Friza – Povești în spirală, săpate în piatră

O bandă desenată în piatră

Imaginează-ți că iei un creion și o bucată de hârtie, desenezi o poveste lungă ca într-o bandă desenată, apoi înfășori acea hârtie în spirală în jurul unui stâlp uriaș. Exact asta au făcut artiștii Columnei! Panglica sculptată are aproximativ 200 de metri lungime (cam cât două terenuri de fotbal) și cuprinde peste 150 de scene distincte. Dacă ai desfășura-o, s-ar întinde dintr-un capăt al Forumului lui Traian până în celălalt. Și se înalță în doisprezece bucle de jos până sus – un adevărat desen animat în piatră!

Pe această spirală de piatră poți vedea aproape 2500 de figuri minuscule: soldați, cai, nave, războinici daci cu coifuri în formă de lup și pe Traian însuși (care apare de mai multe ori, mereu calm și autoritar). Conform Muzeului Victoria & Albert, este „o narațiune spiralată” care arată cum romanii și dacii mărșăluiesc, construiesc, luptă, navighează, se furișează, negociază, imploră și pier în 155 de scene. (Da, chiar au folosit cuvântul pentru a se furișa – există o scenă în care Traian inspectează tuneluri secrete!)

Scene-cheie de observat

• Trecerea râului: Uită-te aproape de bază și vei vedea nave aglomerate și pontoane traversând Dunărea, alături de romani care construiesc drumuri pe versanții stâncoși.
• Viața în tabără: Soldați montând corturi și fabricând căști – o scenă chiar arată un spital de campanie roman (numit capsarii) care îngrijește răniții. Aceasta este o privire unică asupra medicinei antice în acțiune.
• Urmările bătăliei: O scenă (scena 22 pe relief) arată cavaleria romană arzând un sat și deportând femei și copii daci speriați (un memento dur al cruzimii războiului). Alta îi înfățișează pe ambasadorii daci plecându-se în fața lui Traian.
• Triumful lui Traian: Mai multe scene fac probabil referire la întoarcerea triumfală a lui Traian la Roma. Chiar în vârful columnei, el și armata sa „au câștigat”, ilustrat prin statui ale Victoriei care țin coronițe, iar inscripția de dedesubt (celebra „SPQR...” de pe bază) este plină de modestie în legătură cu imensul lor succes.

Capitolul 7: Mesaje, mituri și semnificații moderne

Mesajul imperial și zvonurile

Mesajul oficial al Columnei lui Traian este clar: „Traian a fost un împărat victorios, pios și puternic; Roma era supremă.” Aceasta subliniază atât ordinea și ingineria (drumuri, forturi, poduri), cât și bătăliile. Inscripția latină de pe bază (care este încă vizibilă astăzi) nu spune „Traian a distrus Dacia”. În schimb, ea afirmă cu umilință (aproape anticlimatic) că coloana a fost făcută „pentru a arăta cât de mare fusese construit un munte și un loc prin astfel de lucrări mari”. Cu alte cuvinte, „Uite cât de uimitoare sunt abilitățile noastre de construcție!” Traian a devenit chiar primul împărat care și-a pus mormântul într-o coloană, amestecând cultul victoriei cu cultul strămoșilor.

Folclor vs. Fapte: De-a lungul secolelor, oamenii au spus povești despre Columna lui Traian, unele fanteziste și altele naționaliste. De exemplu:

• Unele legende (mai ales în România) leagă fantezist coloana de comori ascunse sau de fantome ale strămoșilor daci. În realitate, arheologia și istoria nu arată niciun tunel secret sau blestem – doar o coloană de piatră rezistentă!
• Alții glumeau că, deoarece Traian era atât de iubit, spiritul său privește încă de sus de la vârf (deși, de fapt, statuia de pe coloană este acum Sfântul Petru, iar cenușa lui Traian se află într-adevăr la bază, așa cum au consemnat istoricii romani Eutropius și Cassius Dio).
• Ideea că Columna lui Traian ar putea într-o zi să se prăbușească și să cadă este doar un zvon; monumentul a supraviețuit aproape 2000 de ani cu surprinzător de puține modificări (constructorii romani au lăsat îmbinările nemortarizate, dar coloana încă stă ferm în fața cutremurelor). Experții moderni se miră de cât de precis au fost tăiate blocurile, astfel încât nu a fost nevoie de mortar.

Un simbol pentru România?

Ce legătură are această coloană romană antică cu identitatea românească? De fapt, una semnificativă. Când România se forma ca națiune în secolele 19-20, savanții și politicienii se uitau înapoi la daci și la Traian ca la strămoși îndepărtați. Potrivit V&A, coloana este „un monument cultural semnificativ pentru istoria și identitatea României”. Pentru români, cucerirea lui Traian însemna că regiunea lor era legată pentru totdeauna de Roma. Sculpturile spirale ale columnei sunt „prima înregistrare picturală a locuitorilor [României moderne]” – un ecou vizual că românii sunt descendenți ai acelor daci și romani care s-au amestecat.

Astăzi, simboluri ale lui Traian și ale dacilor apar pe timbrele, monedele și chiar pe siglele echipelor sportive din România. Există o copie din gips a columnei la Muzeul V&A din Londra (turnată în 1864), care a fost realizată parțial datorită interesului românesc. Muzeul Național de Istorie al României găzduiește adesea expoziții despre daci și Traian. Într-un fel, Columna lui Traian a făcut un cerc complet: o coloană originală de propagandă romană este acum o piesă mândră a patrimoniului comun.

Pe parcursul tuturor acestor veacuri, Columna lui Traian rămâne în picioare la Roma, așa cum era și în anul 113 E.C. — o spirală de piatră de 39 de metri înălțime, o poveste sculptată. A supraviețuit fulgerelor, hoților și chiar cutremurelor. Astăzi, ea rămâne un memento atemporal că istoria poate fi gravată în piatră — durabilă, detaliată și gata să fie citită de orice privire curioasă.

Referințe:

• Microsoft Word - Master's Thesis Final.docx
• Trajan’s Column: 1900 years • V&A Blog
• Trajan's Amazing Column | National Geographic
• Trajan's Column
• Cassius Dio — Epitome of Book 68
• Trajan's Column: An Unyielding Pillar of Imperial Strength
• Dacians and Sarmatians: Reliefs on Trajan's Trophy at Adamclisi
• Trajan’s Column
• Trajan Column
• Hadrian's Rome: Hadrian's Rome: 3 Death, divinity and the emperor | OpenLearn - Open University
• Trajan's Column - Legio X Fretensis

✨ Mesaj Special ✨

Această postare face parte din proiectul nostru continuu, dedicat în special fiicelor noastre, ★ Julie și Jessica ★, pentru a le îmbogăți cunoștințele și a le deschide orizonturi noi.

---

Este dedicată și tuturor celor curioși și pasionați, care apreciază efortul pe care îl depunem pentru a împărtăși cultura și istoria într-un mod accesibil și captivant.