9 Mai, Ziua Europei: O poveste despre cărbune, oțel și unitate – Sărbătorind nașterea visului european

Ziua Europei: O poveste vârtej despre pacte, pace și puțin șarm

A fost odată, într-o zi de 9 mai, mult timp după ce două războaie mondiale lăsaseră Europa în ruină, un ministru curajos din Franța, pe nume Robert Schuman, care s-a ridicat și a spus:

„Hai să ne împărțim cărbunele și oțelul, în loc să ne tot batem pentru ele!”

Discursul său din 1950 a aprins scânteia a ceea ce astăzi numim Ziua Europei – o sărbătoare anuală care ne amintește cum țările care odinioară se luptau cu armele au ales, în cele din urmă, să dea mâna și să colaboreze (chiar dacă uneori se mai ciondănesc pe teme importante, cum ar fi: „gofră belgiană sau panini italian?”). Ziua Europei, pe 9 mai, celebrează pacea și unitatea între națiunile europene, marcând „Declarația Schuman” din 9 mai 1950, în care acesta propunea ca producția de cărbune și oțel să fie pusă în comun.

(Și, într-o notă puțin confuză, Consiliul Europei – o altă organizație, creată în 1949 – sărbătorește propria Zi a Europei pe 5 mai, fiindcă... ei bine, aceea e data la care a fost fondată.)

Un continent distrus capătă o idee

Înainte de Ziua Europei, Europa a trecut prin două crize colosale (Războaiele Mondiale) care au lăsat orașele distruse și oamenii epuizați. Imaginează-ți Europa în 1945: coșuri de fum tăcute, orașe în ruine și copii care împărtășeau povești șoptite despre „ziua în care au încetat boom-boom-urile.” După aceste devastări, liderii știau mai bine decât să lase istoria să se repete. Chiar și Winston Churchill a îndemnat celebru în 1946: „Trebuie să construim un fel de State Unite ale Europei” – o mega-fortăreață a unității care să mențină pacea. Până în 1949, europenii au fondat Consiliul Europei (pentru drepturile omului și democrație), care sărbătorea propria sa Zi a Europei în fiecare 5 mai – pentru că, de fapt, a fost fondat pe 5 mai 1949. Însă marea familie europeană avea nevoie de o uniune tratată efectiv pentru a rămâne unită cu adevărat.

Declarația lui Schuman: Cărbune, Oțel și „Nu Iarăși!”

Intră în scenă Robert Schuman, un om de stat francez cu un aer blând și aproape călugăresc (trăia chiar și simplu, asemenea unui cleric). Pe 9 mai 1950, el a prezentat un plan îndrăzneț: Franța, Germania, Italia și țările Benelux-ului aveau să-și pună împreună industriile de cărbune și oțel, astfel încât războiul să devină „nu doar de neimaginat, ci material imposibil”. Gândește-te la asta ca la un sistem revoluționar de interdependență economică, care făcea imposibilă reluarea conflictelor violente. Ideea lui Schuman – redactată cu ajutorul lui Jean Monnet, un geniu din culise (considerat „Părintele Europei” în Franța) – a dus la crearea Comunității Cărbunelui și Oțelului (ECSC) în 1951. Șase țări au semnat acordul: Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Prin această uniune (și prin cuptoarele lor de topit metal), acești rivali vechi au căzut de acord: dacă cărbunele și oțelul nostru sunt împărtășite, nu avem niciun interes în război.

Eroii poveștii: Monnet, Schuman și prietenii lor

Aceasta nu a fost o poveste cu un singur erou. Jean Monnet, un planificator energic care spunea odată că „Europa va fi construită prin realizări concrete”, a contribuit efectiv la construirea ECSC ca primul său șef. Monnet nu a ocupat niciodată funcții elective, dar a lucrat din culise ca un dirijor de orchestră – chiar dacă singura lui replică care merita aplauze era „oui!” în mai multe limbi. (A fost atât de important încât a fost ulterior onorat ca primul Cetățean de Onoare al Europei în 1976). Robert Schuman însuși a fost de două ori prim-ministru al Franței și ministru de Externe – un catolic devotat, atât de ascetic încât viața lui de zi cu zi era descrisă drept „călugărească”. Legenda spune că evita luxurile, poate pentru că își păstra suporturile de pahare pentru viitorii oficiali ai UE.

Printre alți pionieri s-au numărat Konrad Adenauer din Germania, Alcide de Gasperi din Italia și Paul-Henri Spaak din Belgia. Chiar și Winston Churchill (britanic, nu parte din proiectul european inițial) a contribuit cu viziuni despre o Europă unită. Discursul său din 1946 în Elveția a îndemnat la un fel de „Statele Unite ale Europei”, spunând că Europa ar trebui să „învie” din ruinele sale. (Marea Britanie nu a fost parte din proiectul inițial al Uniunii Europene, dar cel puțin a trimis cărți poștale de încurajare.) Ambițioșii europeni din acele începuturi aveau toți trăsături particulare: Schuman s-a născut în Luxemburg, când Alsacia-Lorena era teritoriu german (așa că avea mai multe pașapoarte decât un spion care călătorește cu avionul), iar Monnet provenea dintr-o familie de comercianți de coniac (așa că poate credea în munca în echipă la fel cum ai încredere în procesul de distilare a coniacului). Oricum, acești pionieri au cusut împreună un nou „quilt” (mozaic) al cooperării.

Cronologia rapidă (Europa ajunge la maturitate)

Pentru a urmări toate acestea, iată o cronologie rapidă a principalelor evenimente de la discursul lui Schuman până astăzi:

• 1945: Al Doilea Război Mondial se încheie – Europa este epuizată, dar hotărâtă să nu mai treacă printr-o asemenea experiență.
• 1946: Discursul lui Churchill despre „Statele Unite ale Europei” pune semințele unității.
• 1949: Se înființează Consiliul Europei pe 5 mai (de aici și Ziua Europei).
• 9 mai 1950: Declarația lui Schuman propune punerea în comun a cărbunelui și oțelului. Această dată devine Ziua Europei!
• 1951: Tratatul de la Paris creează Comunitatea Cărbunelui și Oțelului (Franța, Germania, Italia, Benelux).
• 1957: Tratatul de la Roma lansează Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Euratom (mai multă împărțire!).
• 1985: Liderii UE din Milano adoptă oficial 9 mai ca Ziua Europei și dezvăluie steagul UE cu 12 stele de aur.
• 1992: Tratatul de la Maastricht formează Uniunea Europeană (UE) și cetățenia europeană.
• 2002: Moneda euro ajunge în buzunarele oamenilor (schimbări mici pentru unii, schimbări mari pentru unitate!).
• 2012: Europa câștigă Premiul Nobel pentru Pace pentru rolul său în menținerea păcii.
• 2020: Regatul Unit părăsește UE (Brexit) pe 31 ianuarie 2020. Astăzi, UE numără 27 de țări și continuă să lucreze la unitate.

Ziua Europei astăzi: Sărbătoare cu steaguri

Ajungând în prezent, Ziua Europei este sărbătorită cu mândrie (și, uneori, cu tort). În fiecare 9 mai, instituțiile UE (Bruxelles, Strasbourg și altele) organizează zile cu uși deschise, astfel încât oricine poate arunca o privire în interior și să vadă steagul, imnul și birocratia efervescentă. Copiii organizează concursuri de cunoștințe europene, formațiile cântă „Oda Bucuriei” a lui Beethoven (imnul UE), iar televiziunile transmit discursuri. Simbolurile UE – steagul albastru cu 12 stele de aur, deviza „Unită în diversitate” (adoptată în 2000) – toate primesc un moment de strălucire (sau ploaie, în funcție de vremea din Bruxelles). În 2019, Luxemburg a făcut chiar din 9 mai o sărbătoare oficială anuală. (În contrast, pe 5 mai, Ziua Europei a Consiliului Europei, mai simplă, presupune ridicarea unui steag și poate o dezbatere despre protejarea unui pergament medieval – este o sărbătoare mai liniștită, un fel de „frate mai calm”.)

În afacerea birocratică, oamenii marchează Ziua Europei și în moduri mai mici. Copiii se pot îmbrăca în personaje europene celebre, iar adolescenții organizează seri „Eurovision” cu preparate din fiecare țară UE. Unele orașe găzduiesc festivaluri culturale: la Varșovia are loc „Parada Schuman”, în Germania „Săptămâna Europei”, iar la Bruxelles un concert în aer liber. Și un fapt amuzant: în Ucraina, din 2023, au decis să onoreze 9 mai ca Ziua Europei (în loc de Ziua Victoriei din perioada sovietică) pentru a arăta cum se simte Ucraina europeană. Așadar, acum pe calendar, 9 mai poartă două pălării, în funcție de perspectiva fiecăruia!

Avantaje (Hooray!) și dezavantaje (Oy vey!) ale „îmbrățișării mari” a Europei

Să fim sinceri: a aduna atâtea țări împreună nu este întotdeauna „soare și ciocolată”. Dar, în mare parte, este un lucru bun. Iată câteva dintre principalele avantaje ale unității europene:

• Pace: De la înființarea UE, niciunul dintre membrii săi nu a intrat în război cu altul. (Pentru context: fiecare război european înainte de 1945 a fost mare și haotic. Liderii UE se mândresc că Europa a fost atât de pașnică, încât și Comitetul Nobel a observat acest lucru în 2012.)
• Călătorii și comerț liber: UE este o zonă uriașă fără pașapoarte (datorită Spațiului Schengen) și o piață unică. Oricare cetățean al UE poate trăi, munci, studia sau se poate retrage în orice țară membră. Poți conduce din Spania în Germania fără ca vreo gardă de frontieră să-ți ceară mărimea la pantofi. Bunurile și banii circulă liber prin granițe, fără tarife vamale, așa că cumpărăturile sunt mai variate și, de multe ori, la prețuri mai mici (salut, vinul francez mai ieftin!).
• Voce mai puternică: Singur, ești doar o mică rotiță pe scena mondială; împreună, suntem o „tocăniță” de legume. UE negociază ca un bloc pe acordurile comerciale și de climă (și încearcă să conducă în domeniul politicilor ecologice). Are cel mai mare bloc comercial din lume, ceea ce îi oferă o mare influență.
• Drepturi și standarde fundamentale: UE menține reguli comune privind mediul înconjurător, drepturile lucrătorilor, siguranța alimentară, confidențialitatea datelor și altele. În teorie, asta înseamnă că standardele minime sunt ridicate și toată lumea primește un tratament echitabil. De asemenea, acesta este motivul pentru care există reguli ciudate, cum ar fi „bananele trebuie să fie curbate” (da, chiar așa – este vorba despre forma uniformă pentru comerț, dar în practică se face glume pe seama acesteia).
• Amestec cultural: Există 24 de limbi oficiale, zeci de culturi și, totuși, o singură identitate europeană. Motto-ul oficial „Unită în diversitate” (afişat în fiecare limbă) spune că cetățenii UE pot fi atât mândri francezi și europeni, sau mândri români și europeni, și așa mai departe. Programele precum Erasmus permit studenților să schimbe țările pentru facultate, transformând Europa într-o mare sală de clasă.

Dar stai, există și dezavantaje:

• Suveranitate... ah, ce plictisitor!: Țările au acceptat să urmeze multe dintre regulile și legile UE. Uneori, alegătorii se plâng că „Bruxelles-ul ne comandă”. De exemplu, adoptarea euro a însemnat renunțarea la controlul asupra monedei naționale (ceea ce a provocat dureri de cap în timpul crizei datoriilor din 2008-2012). Când câteva guverne decid ceva (de exemplu, construirea unui tren rapid), cele 27 de state membre ale UE pot să își schimbe deciziile de mai multe ori înainte de a ajunge la un acord privind finanțarea sau reglementările.
• Durere de cap birocratică: UE are atât de multe comitete, comisii și acronime încât face ca iubitorii de hârtii să se amețească. Criticii o numesc „bula Bruxelles-ului”. (Pe partea pozitivă, asta înseamnă că sălile de întâlnire nu duc niciodată lipsă de patiserii!)
• Opinii împărțite: Nu toți europenii se înțeleg întotdeauna. Unii doresc o uniune mai strânsă, alții vor mai puțin. Partidele populiste uneori dau vina pe UE pentru problemele locale. Un exemplu celebru este referendumul din 2016, când Marea Britanie a votat să părăsească UE. Brexit-ul a arătat că unitatea nu este garantată pentru totdeauna.
• Complexități ciudate: Ai încercat vreodată să spui „bună” în 24 de limbi? Sau să formezi o echipă de fotbal cu 27 de echipe naționale diferite? Schengen face călătoriile ușoare… până când câteva țări reintroduc temporar controale la frontieră atunci când se întâmplă ceva serios (fluxuri de migranți, pandemii, etc.). Și unii cetățeni pur și simplu nu se simt „europeni” și țin mai mult la orașele lor natale.

Fapte surprinzătoare (Pariu că nu știai…)

Pregătește-te pentru câteva curiozități! Iată câteva informații interesante despre Ziua Europei și UE:

• Dublă sărbătoare: Pe 9 mai se sărbătorește și în Rusia și în unele țări est-europene ca „Ziua Victoriei” (pentru a comemora sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial), deoarece Germania a semnat capitularea târziu pe 8 mai 1945, care era deja 9 mai la Moscova. Așadar, pentru ruși, această zi înseamnă înfrângerea naziștilor, în timp ce pentru europeni este vorba despre prevenirea viitoarelor războaie. (Aceeași dată, dar vibrații diferite.)
• Steagul festiv: Steagul albastru al UE cu 12 stele (care reprezintă unitatea, completitudinea și perfecțiunea) a fost arborat pentru prima dată în 1955 și a fost oficial adoptat împreună cu Ziua Europei în 1985. Vei vedea acel cerc de stele la evenimentele de Ziua Europei peste tot.
• Imnul și motto-ul: „Imnul” UE este corul simfonic din „Oda Bucuriei” a lui Beethoven (fără versuri, doar melodia) – acesta este cântat la ceremonii. Motto-ul „Unitate în diversitate” a fost adoptat în 2000 pentru a reflecta scopul Europei: multe culturi, o uniune.
• Premiul Nobel pentru Pace: În 2012, întreaga UE a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru răspândirea păcii și stabilității. Se pare că munca în echipă a impresionat Comitetul Nobel.
• Multe limbi: Cu 27 de membri, există 24 de limbi oficiale ale UE. Da, fiecare document și întâlnire este tradus. Instituțiile Europei au mai mulți interpreți decât o conferință științifico-fantastică.
• Creștere rapidă: UE a început cu 6 țări în 1951 și a continuat să crească. Acum are 27 de membri (după ce Marea Britanie a părăsit-o în 2020). Țări precum Norvegia, Elveția și Islanda cooperează cu UE, dar (până acum) rămân în afacerea lor. Între timp, țări candidate precum Ucraina, Serbia și altele sunt pe cale de a adera dacă îndeplinesc criteriile.
• Fără lupte permise: Potrivit UE, unul dintre obiectivele sale mari este „să existe pace în Europa”. Și, într-adevăr, de la 1949 nu a existat niciun război între membrii UE – un prim în istoria continentului, care a fost marcat de regii și generali care se luptau.

Privind în viitorul Europei: Ce urmează?

Ce rezervă viitorul pentru acest continent plin de stele? Proiecțiile pentru 2050 sugerează că Europa își propune să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic. Pe înțelesul tuturor, UE vrea să atingă emisii nete zero de gaze cu efect de seră până în 2050 – vorbim despre energie curată! Green Deal-ul se concentrează pe reducerea emisiilor de carbon, plantarea de copaci și inventarea prăjitoarelor de pâine alimentate cu energie solară. Poate că următoarea mare sărbătoare a Europei va fi celebrarea zilei „emisiilor zero”.

Pe plan politic, UE ar putea continua să-și extindă membrii. Națiuni precum Ucraina, țările din Balcanii de Vest sau chiar microstate (Gibraltar? Insulele Feroe?) au privit cu ochi mari spre Bruxelles. Sau poate că UE va deveni mai „digitală” – imaginează-ți o agenție europeană a spațiului care pune un steag pe Lună, sau un pașaport de vaccinare unic folosit la nivel planetar. (Glumim... sau nu?)

Un lucru este sigur: indiferent dacă va rezolva probleme tehnologice globale sau va dezbate standardele pentru castanele coapte, Europa va continua experimentul său grandios. Copiii de azi ar putea glumi spunând că „pe vremuri, oamenii erau în țări diferite și nu își făceau videoconferințe pe Zoom!” Răspunsul serios ar fi că viitorul Europei ar putea însemna o cooperare mai profundă (uniune fiscală? politică externă unificată?) sau momente mai dificile din cauza naționalismului – este ca un joc „alege-ți propria aventură”.

Așa cum spunea una dintre citatele lui Schuman: „Europa va fi construită prin realizări concrete.” Betonul este încă ud pe fundațiile continentului nostru, așa că pregătește-te (și învață puțin slovacă, pentru orice eventualitate)!

Sărbătorind 9 mai (cu tort?)

De ce contează toate astea astăzi? Pentru că Ziua Europei nu este doar istorie, este o amintire că cooperarea funcționează chiar și între națiuni foarte diferite. Pe 9 mai 2025 – la 75 de ani de la discursul lui Schuman – europenii sunt deosebit de dornici să sărbătorească. Școlile ar putea organiza mini-Parlamente, muzeele ar putea organiza vânătoare de comori pe teme de istorie a UE, iar Bruxelles-ul își va etala farmecul cu „ziua porților deschise” (oameni care rătăcesc prin sălile de marmură ale Parlamentului, prefăcându-se că înțeleg acronimele UE). Restaurantele ar putea oferi meniuri cu tematică europeană (poate un „Euro dog” – un bratwurst învelit într-o clătită?).

Indiferent dacă ai 9 sau 90 de ani, Ziua Europei este o bună ocazie de a reflecta: Ce s-ar fi întâmplat dacă Europa ar fi rămas în conflict? Din fericire, după 1945, liderii au ales să împartă cărbunele, nu să lupte. Rezultatul a fost o pace dificilă, dar în mare parte fericită pentru milioane de oameni. Ziua Europei din 9 mai ne amintește să sărbătorim acea viziune. Așadar, ridică un pahar (nealcoolic) pentru pace, unitate și pentru următorul mare program european de schimb de cuptoare de pizza transfrontaliere!

Referințe:

• Schuman Declaration May 1950 | European Union
• Europe Day – May 9 | European Union
• Europe Day - Wikipedia
• United States of Europe - International Churchill Society
• Robert Schuman - Wikipedia
• Jean Monnet - Wikipedia
• Easy to read – about the EU | European Union
• EU motto | European Union
• Achievements and benefits | European Union
• Victory Day (9 May) - Wikipedia
• 2050 long-term strategy - European Commission

✨ Mesaj Special ✨

Această postare face parte din proiectul nostru continuu, dedicat în special fiicelor noastre, ★ Julie și Jessica ★, pentru a le îmbogăți cunoștințele și a le deschide orizonturi noi.

---

Este dedicată și tuturor celor curioși și pasionați, care apreciază efortul pe care îl depunem pentru a împărtăși cultura și istoria într-un mod accesibil și captivant.